Cine sunt ”sataniştii” candidatului PSD de la Ibăneşti

Cum era de aşteptat, lupta electorală îmbracă forme de la tragico-comice la ostracizarea unor mari personalităţi istorice, şi acest fapt din cauză că lipsa de educaţie, de minimă cultură generală a unor candidaţi care se vor primari dau naştere la monstruozităţi prin abordarea unor teme ce le depăşesc clar capacităţile intelectuale.
La Ibăneşti, candidatul PSD la funcţia de primar, Florin Ababei, l-a acuzat pe primarul în funcţie Romică Magopeţ că ar fi mason, iar masonii sunt satanişti. Acuzaţia vine de la un fost penticostal dat afară din biserică, trecut pe la creştinii după Evanghelie şi poposit recent la ortodocşi.
În comună se ştie că Ababei ar fi absolvit doar vreo 10 clase şi se mai laudă cu un curs religios urmat la o facultate de teologie.
Cum a ajuns Ababei la concluzia că Magopeţ este mason, numai el ştie. Masonii nu strigă în piaţa publică că aparţin francmasoneriei. Cei care o fac prin crâşme şi se dau importanţi prin anumite întruniri nu sunt masoni, sunt nişte cioflingari cu educaţie redusă care aparţin unor confrerii pseudo-masonice.
Ca istoric aplecat asupra fenomenului masonic şi care a studiat fenomenul masonic botoşănean de la apariţia sa şi până la preluarea puterii de către comunişti, an avut repetate contacte cu Horia Nestorescu Bălceşti – directorul Institutului de Studii Francmasonice Bucureşti, prin ţară cu regretatul istoric academician Dan Berindei iar acum sunt în tratative pentru un interviu cu istoricul academician botoşănean Alexandru Zub.
Fenomenul masonic este fascinant de cunoscut, numai că o astfel de cunoaştere nu se poate realiza decât din interior. Există un jurnalist francez din secolul al XVIII pe nume Leo Taxil care a scris Biblia hazlie, o băşcălie la adresa catolicismului papal îngrădit în nişte reguuli stupide. . Volumul a avut şi mai are mare trecere la cititori, iar Papa l-a angajat pe o mare sumă de bani să scrie o lucrare similară şi la adresa Masoneriei.
Taxil a scris lucrarea, dar necunoscând confreria din interior, rezultatul a fost o lucrare anostă, bazată pe cele auzite şi nu trăite.
Dar, revenind la Masoneria română, primele informaţii de prezenţă a fenomenului în Principatele Române provin din a doua domnie as lui Constantin Mavrocordat în Ţara Românească.
Cert este că Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan de la 1784 a avut şi implicaţii masonice, Horia fiind mason în aceeaşi lojă cu împăratul Austriei.
Revoluţiile de la 1848 au fost organizate de masonii instruiţi la Paris şi Roma. Organizaţia „Frăţia” condusă de Nicolae Bălcescu era una pur masonică. Mica Unire de la 1859 a fost realizată cu implicarea masonilor paşoptişti din Moldova şi Ţara Românească.
Botoşănenii noştri, colonel Nicolae Pisoski şi mitropolitul Sofronie Miclescu, ambii masoni, l-au susţinut pe Cuza, la rându-i mason în Loja „Steaua Dunării”.
Marea Unire de la 1018 nu s-ar fi realizat prin Pacea de la Paris, dacă negocierile nu ar fi fost predate de Brăteanu masonului Ion Vaida Voievod. Primul Patriarh al României a fost Miron Cristea, mason şi el.
Toţi scriitorii români de la sfârşitul secolului al XIX şi începutul secolului XX au fost masoni, ultimul Mare Maestru fiind Mihail Sadoveanu.
Cunosc foarte bine fenomenul masonic botoşănean postdecembrist, dar nu pot dezvălui nume şi fapte pentru că despre masoni se poate vorbi cu nume numai după ce au trecut la Orientul Etern.
Un lucru îl pot tranşa: în Masonerie se intră numai dacă eşti credincios iar ortodocşii jură cu mâna pe Biblia Creştină, evreii pe Tora, sectanţii pe Biblie şi Evanghelie, musulmanii pe Coran etc.
Nici o întrunire masonică nu-şi începe lucrările în templu până ce Oratorul nu dă citire la primele 5 versete din Evanghelia după Ioan.
În momentul de faţă, din Ordinul Francmasonic Român fac parte mari personalităţi bisericeşti catolice şi ortodoxe, literaţi, oameni de ştiinţă, de arte, care se bucură prin activitatea lor de o mare influenţă în comunitatea din care fac parte.
În Masonerie nu intri bătând la uşă pentru că nu există o astfel de uşă. Devii mason numai dacă eşti căutat de către ei. Dar ca să fii căutat trebuie să fii o personalitate a vieţii cotidiene. Dacă, cu adevărat, Magopeţ este mason, atunci ibăniştenii să fie mândri cu el. Nu orice comunitate comunală se poate lăuda că au avut un fiul al satului mason.
Într-o întâlnire de acum câţiva ani, pe când biologul şi omul de ştiinţă sucevean Ioan Nemeş trăia, cel care a donat cea mai renumită colecţie de fluturi din Estul Europei Muzeului de Ştiinţele Naturii Dorohoi, îmi spunea că Masoneria suceveană nu va atinge niciodată cotele intelectualităţii clei botoşănene pentru că la Botoşani s-au născut geniile ţării are au dat strălucire Ordinului Masonic Român.
Iar acum bine un neica-nimeni să declare că masonii sunt „satanişti”, aruncând o gravă anatemă asupra memoriei acestor uriaşe personalităţi ale României.